De ce noi femeiile ne deschidem așa ușor sufletul în fața fiecarui bărbat care bate la ușa sufeltului?

Pentru ca niciodată această ușă nu e închisă, e deschisă mereu și gata să primească acolo pe oricine, pe acel oricine care reușește să ne ofere puțină atenție în momentele noaste de singurătate.Acel oricine care trebuie să ne lase o singură dată să dormim la el pe umăr, și gata ne-a cucerit.A intrat în sufletul tău cu totul, și-a facut acolo locul lui.Nu întrebă nimic, nu își spune intențiile, numai pur și simplu intră, nici nu are bunul simț să se descalțe la intrare.Intra și aduce cu el tot ,,dezastrul”.

Stau și mă tot gândesc, femeia e de vină că are sufletul deschis și lasa să intrepe oricine pentru o secundă de fericire?Sau bărbatul din ziua de azi care efectiv se sperie de sentimente?Ce sa mai zic de iubire.

Îi lăsăm să intre în sufletele noastre să își facă locul lor acolo iar după efectiv plecă ca niște copii speriați.